În lupta cu COVID -19 se aruncă în luptă cele mai eficiente arme: planuri, dispoziții, proceduri, reduceri de salarii. Toate pentru protecția salariaților. Nici un plan pentru asigurarea cu mijloace individuale de protecție sau materiale de dezinfecție eficiente. Nici măcar apă nu există în multe puncte de lucru în care salariații își desfășoară activitatea.

Avem săpun care nici nu se lipește de mâini, prin câteva locuri a apărut soluția dezinfectantă pentru mâini, avem proceduri și planuri de măsuri.

Ultima măsură propusă este decalarea programului de lucru al salariaților astfel încât să nu fie mai mult de 3 salariați într-un birou în același timp. După care vin alți salariați. În același birou, cu aceleași echipamente de lucru, fără o igienizare și dezinfecție prealabilă. Unde este protecția? Dacă un salariat este infectat, virusul se transmite și celorlalți, având în vedere faptul că nu dezinfectează nimeni spațiile de lucru.

În acest caz, singura variantă reală de protecție este munca la domiciliu așa cum este definită în Codul muncii, nu reducerea programului de lucru de la 5 la 4 zile pe săptămână (asta este doar o măsură de reducere a cheltuielilor), nu lucrul în două schimburi sau alte măsuri care au ca efect de protecție cam cât are agentul de pază de 70 de ani și 40 de km într-o bancă.

În partea de execuție, la districte, stații CF și halte de mișcare situația așa de jalnică că nici măcar proceduri nu se pot face. După ani de zile de când sindicatele reclamă lipsa apei, lipsa materialelor igienico-sanitare a venit momentul în care angajatorul ar fi trebuit să ia din proprie inițiativă măsuri de urgență pentru asigurarea unui minim de materiale de protecție. Aici nu sunt necesare proceduri, nu se poate schimba programul de lucru, nu se poate aplica munca la domiciliu. Aici trebuie materiale de protecție: măști, mănuși, săpun de calitate, apă, prosoape de hârtie, dezinfectanți pentru mâini, etc.

Salariații se protejează așa cum pot, cum fac de ani de zile, achiziționând din fonduri proprii materiale de igienă, când de fapt această responsabilitate aparține în totalitate angajatorului.

Știm că nu sunt bani. Niciodată nu au fost bani și se pare că nici nu vor fi. Guvernul aruncă cu bani în stânga și dreapta poate nimerește vre-o bancă, însă cu mare grijă să nu pălească vre-o societate de stat. Societățile de stat trebuie să se descurce singure prin sacrificiul salariaților, cum au făcut din 1989 până acum. Nu am auzit nici o măsură de genul: “Ministerul transporturilor aloca suma de … pentru funcționarea societăților feroviare”, “Ministerul transporturilor aloca suma de pentru igienizarea spatiilor de lucru ale salariaților feroviari”, etc.

Un ultim apel pentru conducere: asigurați mijloace de protecție salariaților. Tonele de hârtie nu asigură protecție în fața acestui virus. Măsurile de securitate și sănătate în muncă nu sunt opționale pentru angajator, cu atât mai mult în această perioadă. Altfel, la reluarea activității, instanțele de judecată vor avea probabil noi cauze de judecat, de această dată pe condiții de muncă, daune urmare a posibilelor îmbolnăviri la locul de muncă, etc.

Starea de sănătate a salariaților feroviari este proastă, ne spun statisticile urmare a controalelor de medicina muncii. Media de vârstă este ridicată. Starea de igienă la locurile de muncă este precară. Stăm sau nu pe o bombă cu ceas? Trebuie luate măsuri până nu este prea târziu. Îmbolnăvirea salariaților feroviari înseamnă blocarea sistemului feroviar. un sistem de care s-ar putea să avem nevoie mai mult ca niciodată pe măsură ce transportul rutier de mărfuri va fi blocat de lipsa conducătorilor auto.

Mai devreme sau mai târziu vom avea îmbolnăviri și în rândul salariaților feroviari. Această perioadă grea va trece. Până atunci recomandăm membrilor de sindicat să se protejeze atât cât pot, să respecte normele de protecție și regulile stabilite de autorități și pe cât posibil în timpul liber să stea acasă.